18 – CARTEA A TREIA A LUI MOISE, „LEVITICUL”

Cartea „Leviticul”, alcătuită din 27 de capitole, nu prezintă nici un interes. Dintre episoade, ea conţine numai descrierea sfinţirii lui Aaron şi a fiilor lui ca preoţi (cap. VIII), precum şi cuvioasa istorie a lui Nadab şi Abiu care şi-au aprins cădelniţa înaintea lui Dumnezeu cu foc străin, lucru pentru care Dumnezeu i-a ars de vii în faţa templului (cap. X). Cartea „Leviticul” este, în fond, o înşiruire lungă şi plicticoasă a tot felul de jertfe, slujbe religioase şi ritualuri ale evreilor. „Sfîntul” autor îşi expune vederile asupra preoţiei, asupra dobitoacelor „curate” şi „necurate”, asupra diferitelor feluri de spurcăciuni. Printre altele el vorbeşte mult despre lepră şi despre leproşi, atestă sfinţenia preoţilor, porunceşte din nou să fie respectate sărbătorile, să fie aduse jertfă cele dintîi roade, analizează amănunţit diferite curăţiri, şi mai ales curăţirea femeilor după naştere (cap. XII), vorbeşte despre hulirea domnului, cerînd ca ea să fie pedepsită cu moartea etc. etc. Un loc important este acordat pravilelor vieţii civile. E un amalgam de prescripţii inconsecvente şi ciudate, la a căror lectură te apucă un căscat de-ţi trosnesc fălcile.
Tocmai în această carte iepurele este declarat dobitoc „necurat”, pentru că el, deşi rumegă, totuşi nu are „copita” despicată (XI, 5―6): „sfîntul” autor, a luat cu naivitate mişcarea iute a buzelor şi nasului iepurelui drept acţiune de rumegare.
În cartea „Leviticul” sînt explicate, din punct de vedere religios, diferite boli. În examinarea acestei probleme, „sfîntul” autor este pe cît de inepuizabil, pe atît de respingător. Unele dintre revelaţiile lui sînt cu totul monstruoase: „…Dacă cel ce are scurgere va scuipa pe unul care e curat, acesta să-şi spele veşmintele şi să se scalde şi va fi necurat pînă seara” (Leviticul, XV, 8). Dar un domn care suferă de scurgere se poate curăţa cu ajutorul… credinţei. Vă închipuiţi, poate, că Biblia îi prescrie vreun tratament? N-aţi ghicit! „Cînd cel care are scurgere se va vindeca de scurgerea sa, să numere şapte zile pînă la curăţirea sa şi să-şi spele veşmintele şi să se scalde la rîu şi va fi curat. Apoi a opta zi să-şi ia două turturele sau doi pui de porumbel şi să vină în faţa domnului, la uşa cortului descoperirii, şi să le dea preotului” (Leviticul’, XV, 13―14).
Biblia îi spune bolnavului cum să procedeze după ce se va însănătoşi, dar este neputincioasă să-l ajute în vreun fel să se vindece de boală.
Interesante sînt unele oprelişti. Trebuie să recunoaştem că „sfîntul” legiuitor arată deschis cît de revoltătoare erau pe atunci moravurile urmaşilor lui Iacob. În cap. al XX-lea sînt înşiruite toate soiurile de desfrîu posibile şi pentru fiecare dintre ele pedeapsa cu moartea.
În acest capitol, Dumnezeu spune pînă şi următoarele: „…Cine se va culca cu o femeie care are obiceiul ei firesc şi va descoperi goliciunea ei, atunci el a dezgolit scurgerea ei şi ea şi-a dezgolit izvorul sîngelui ei. Amîndoi să fie stîrpiţi din mijlocul poporului lor” (v. 18).
Iată, în încheiere, cîteva recomandări care pot servi drept model în ce priveşte stilul cărţii „Leviticul”, „inspirat de Dumnezeu”. Pasajul acesta trebuie citit cu cea mai mare veneraţie, căci cuvintele respective le rosteşte însuşi Dumnezeu: „Nimeni să nu se apropie de nici una din rudele sale ca să-i descopere goliciunea. Eu sînt domnul!
Goliciunea părintelui tău, adică goliciunea mamei tale, să n-o descoperi, că e mama ta. Să nu descoperi goliciunea ei.
Goliciunea femeii tatălui tău să n-o descoperi, căci este goliciunea tatălui tău.
Goliciunea surorii tale, fiica tatălui tău, sau fiica maicii tale, fie născută în casă sau afară din casă, să nu descoperi goliciunea lor.
Goliciunea fetei fiului tău sau goliciunea fiicei fiicei tale, să n-o descoperi, căci este goliciunea ta.
Goliciunea fetei femeii părintelui tău, născută din părintele tău şi deci soră cu tine, goliciunea ei să n-o descoperi.
Goliciunea surorii părintelui tău să n-o descoperi, că este de un sînge cu părintele tău.
Goliciunea surorii mamei tale să n-o descoperi, că este de un sînge cu mama ta.
Goliciunea fratelui părintelui tău să n-o descoperi şi de femeia lui să nu te apropii, căci este mătuşa ta.
Goliciunea nurorii tale să n-o descoperi, căci este femeia fiului tău; să nu descoperi goliciunea ei.
Goliciunea femeii fratelui tău să n-o descoperi, căci este goliciunea fratelui tău.
Goliciunea unei femei şi a fiicei ei să nu descoperi; pe fiica fiului ei şi pe fiica fiicei ei să nu le iei, ca să descoperi goliciunea lor, căci sînt rude de sînge şi este nelegiuire.
Femeie, o dată cu sora ei, să nu iei, ca să le faci duşmance, descoperind goliciunea uneia lîngă cealaltă care este încă în viaţă” (Leviticul, XVIII, 6―18).
Cîtă cucernicie şi înaltă ţinută morală în toate cele expuse mai sus! Atît doar că însăşi Biblia spune nu o dată că „preacuvioşii sfinţi” şi „prieteni ai domnului” încălcau destul de des aceste prescripţii.

0 Responses to “18 – CARTEA A TREIA A LUI MOISE, „LEVITICUL””



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: