29 – SFÎNTA LEGENDĂ DESPRE SLĂVITA BIRUINŢĂ A LUI DAVID ASUPRA NECREDINCIOSULUI GOLIAT

Capitolul al XVII-lea din Cartea întîi a lui Samuil descrie amănunţit lupta dintre David şi Goliat. „În vremea aceasta filistenii şi-au strîns laolaltă oştirile pentru luptă şi s-au adunat la Soco din Iuda şi au tăbărît între Soco şi Azeca, la Efes-Damim.
Atunci Saul şi războinicii din Izrail s-au adunat şi au tăbărît în Valea Stejarului şi s-au aşezat în şir de bătălie, ca să dea piept cu filistenii.
Şi filistenii stăteau pe muntele din partea aceasta, iar izrailiţii stăteau pe muntele din partea cealaltă, iar la mijloc era o vale.
Şi a ieşit din rîndul filistenilor un luptător al cărui nume era Goliat, din Gat, şi care era înalt de şase coţi şi o palmă.
Şi în cap avea un coif de aramă şi era îmbrăcat într-o platoşă de solzi, iar greutatea platoşei era de cinci mii de sicii de aramă.
Peste fluierele picioarelor avea turetci de aramă şi o suliţă de aramă pe umerii săi.
Şi toporiştea suliţei sale era cît un drug de ţesător, iar vîrful suliţei cîntărea şase sute de sicii de fier. Şi scutierul lui mergea înainte.
Apoi s-a oprit şi a început să strige spre rîndurile izrailiţilor, zicîndu-le: «De ce ieşiţi şi vă aşezaţi în şir de bătălie? Nu sînt eu filistean şi voi robii lui Saul? Alegeţi-vă un bărbat care să coboare la mine.
Dacă va putea să se lupte cu mine şi să mă ucidă, atunci noi să vă fim robi; iar dacă eu îl voi birui pe el şi-l voi ucide, atunci voi să ne fiţi robi şi să ne slujiţi nouă».
Şi mai zicea filisteanul: «Eu am ruşinat astăzi rîndurile războinicilor lui Izrail. Daţi-mi mie un bărbat ca să ne războim împreună!»
Şi auzind Saul şi tot Izrailul aceste cuvinte ale filisteanului, au rămas încremeniţi şi au fost cuprinşi de mare frică” (Samuil I, XVII, l―li).
Să clarificăm puţin descrierea lui Goliat. Platoşa sa din solzi cîntărea, cum ni se spune, 5 000 de sicii de aramă, adică peste 80 kg, iar suliţa 600 de sicii de fier, cam 10 kg. Aşadar, el căra aproape 90 kg, şi aceasta nu era decît o parte din armamentul său.
Acest uriaş, care pe deasupra era înalt de peste 3 m, nu trebuie să ni se pară neobişnuit acum, după ce i-am cunoscut pe giganţii din cartea „Facerii”. E drept, în zilele noastre nu se mai află oameni cu o astfel de constituţie; corpul omului este astfel alcătuit, încît, dacă atinge o înălţime prea mare, aceasta are urmări dintre cele mai dăunătoare pentru toate funcţiunile organismului, şi uriaşul ar fi slab şi aproape incapabil să se apere. Voltaire observă ironic că Goliat trebuie considerat drept un monstru, creat special de Dumnezeu pentru a servi la înălţarea becisnicului David.
„Şi cei trei feciori mai mari ai lui Iesei porniseră după Saul… Iar David era cel mai mic şi cei trei fraţi mai mari ai lui plecaseră după Saul. David însă se ducea şi se întorcea de lîngă Saul, ca să pască oile tatălui său la Betleem” (v. 13―15). Destul de curios că acest David, pe care regele îl făcuse scutierul său, îşi lăsa îndatoririle în toiul războiului pentru a merge să pască oile.
„Iar filisteanul se apropia în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară şi s-a arătat aşa patruzeci de zile.
Zis-a Iesei către David, fiul său: «Ia pentru fraţii tăi o efă din aceste boabe prăjite şi aceste zece plini şi du-le degrabă în tabără la fraţii tăi;
Iar aceste gogoloaie de caş du-le căpeteniei din mia lor. Şi întreabă de sănătatea fraţilor tăi şi adu un zălog de la ei».
Ci Saul şi ei şi toţi bărbaţii din Izrail erau în Valea Stejarului, prinşi în luptă cu filistenii.
Deci David s-a sculat dis-de-dimineaţă, a lăsat oile în seama unui paznic, a pus povara pe spate şi a plecat, precum îi poruncise Iesei. Şi a sosit în tabăra carelor de război tocmai cînd oastea, ieşind în şiruri de bătaie, clocotea de strigăte războinice.
Şi Izrail şi filistenii s-au întocmit de luptă, stînd ostile faţă în faţă.
Atunci David a dat în grijă povara din spate-i paznicului poverilor şi a alergat în rîndurile luptătorilor şi, ajungînd, a întrebat pe fraţii săi de sănătate.
Dar pe cînd vorbea el cu ei, iată că ieşi din rîndurile filistenilor uriaşul Goliat, filisteanul din Gat, şi spuse aceleaşi cuvinte ca mai înainte; şi David le auzi.
Iar toţi oamenii din Izrail, cînd l-au văzut pe Goliat, au fugit de dinaintea lui, spăimîntîndu-se grozav.
Şi oamenii din Izrail ziceau: «Văzut-aţi pe acest om care a ieşit din rînd? El iese ca să facă de ruşine pe Izrail, însă pe acela care-l va omorî, regele îl va dărui cu mari averi şi îi va da de soţie pe fiica sa şi va scuti casa tatălui său de orice dajdie în Izrail».
Atunci David a întrebat pe cei din preajma lui şi a zis: «Ce se va întîmpla cu omul care va ucide pe filisteanul acesta şi va ridica ocara lui Izrail? Cine este acest filistean netăiat împrejur ca să facă de rîs ostile Dumnezeului celui viu?»
Şi poporul i-a răspuns în acelaşi chip, zicînd: «Aşa parte va avea omul care-l va ucide!» (v. 16―27).
Din acest pasaj al Bibliei nu reiese cîtuşi de puţin că David era dornic să se lupte din dragoste de patrie. Îl ispitea mai mult dorinţa de mărire.
„Atunci David a grăit către Saul.: «Curajul stăpînului meu să nu se prăbuşească! Robul tău se va duce să se lupte cu acest filistean!»
Dar Saul i-a răspuns lui David: «Tu nu poţi să te duci împotriva acestui filistean să te baţi cu el, fiindcă tu eşti băetan, pe cînd el este războinic din tinereţea lui».
David însă i-a zis lui Saul: «În vremea cînd robul tău păştea oile tatălui său şi cînd venea leul ori ursul şi răpea o oaie din turmă,
Eu tăbăram pe el şi-l loveam şi-i smulgeam prada din gură, iar dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de gît şi-l loveam pînă ce îl omoram.
Robul tău a omorît şi lei şi urşi, şi acest filistean netăiat împrejur va fi ca unul dintre ei, fiindcă el a defăimat oştirea viului Dumnezeu!»
Şi a zis iarăşi David: «Domnul cel ce m-a scăpat din ghiarele leului şi din labele ursului mă va scăpa din mîna acestui filistean!» Atunci Saul a rostit către David: «Du-te şi domnul să fie cu tine»” (v. 32―37).
Regele Saul era uluit şi aşa ar fi fost oricine în locul lui, atît era de neverosimilă povestea acestui băiat. Închipuiţi-vă pentru o clipă că sînteţi martorii unei astfel de întîmplări: un leu sau un urs răpeşte o oaie din turma bătrînului Iesei şi fuge cu prada. În acest moment, ciobănaşul porneşte pe urma hoţului şi-i ia oaia înapoi, lovindu-l cu mîinile şi cu picioarele, oriunde nimereşte şi apucîndu-l de fălci. Ce tablou! Se mai găsesc oare undeva astfel de isprăvi în afară de Biblie? O, Tartarin, se pare că ai învăţat din Biblie!
Din istorisirea vieţii lui Samson am aflat că în Palestina existau lei. Aceasta a fost o surpriză pentru cititor. Dar o dată cu David întîlnim în Palestina şi urşi. Naturaliştii susţin că acolo unde trăiesc urşi nu se pripăşesc lei, şi invers. Dar ce ne pasă de naturalişti?! Înseamnă că ştiinţa lor e falsă. O, „divinule porumbel”! Nu-ţi mai rămîne decît să ne povesteşti despre urşi care trăiesc la ecuator şi despre leii de la polul nord.
„Şi Saul îmbrăcă pa David eu veşmintele sale şi-i puse în cap coif de aramă şi-i dădu o platoşă. Apoi David se încinse cu sabia lui Saul peste veşminte şi se încercă să umble, căci nu era deprins cu ele (cu astfel de arme). Şi a zis David către Saul: «Nu pot să umblu cu platoşa asta, căci nu sînt deprins cu ea». Deci David a lepădat-o de pe el” (v. 38―39). Nu era obişnuit să poarte arme? Foarte bine! Dar atunci de ce-l laudă versetul 18 din capitolul precedent pe David ca fiind „îndemînatic în luptă”, „viteaz şi voinic”?
„După aceea şi-a luat toiagul în mînă şi şi-a ales cinci pietre netede din pîrîu şi le-a pus în traista-i ciobănească ― tolba lui ― şi cu praştia în mînă s-a apropiat de filistean. Iar filisteanul venea întins şi se tot apropia de David, iar omul care-i ducea scutul mergea înaintea lui” (v. 40―41J.
Scutierul lui Goliat? Acesta este amintit numai în textul complet al Bibliei. El dispare însă din manualele de „istorie sfîntă”, şi Goliat apare acolo ca un simplu pedestraş. De ce ciunteşte biserica actuală textul „sfînt”? Scutierul uriaşului filistean nu merită de loc să fie desfiinţat într-un mod atît de samavolnic. În armatele din trecut exista un soldat care îl însoţea pe ofiţerul călare şi se ocupa de armele lui; în zilele noastre i s-ar spune ordonanţă. Prin urmare, dacă Goliat avea un scutier înseamnă că era ofiţer de cavalerie în armata filistenilor. Biblia ne spune în mai multe locuri că filistenii aveau o călărime considerabilă. Dar acest indescriptibil „porumbel” ― cioară vopsită a uitat să ne spună ce dimensiuni avea calul lui Goliat. Calul acesta al lui Goliat trebuia să fie şi el uriaş. „Sfînta scriptură” nu ne spune însă ce ţară producea asemenea armăsari fenomenali, capabili să poarte în spinare un călăreţ înalt de 3 m. O regretabilă omisiune !
Să revenim la textul biblic.
„Şi filisteanul, uitîndu-se şi văzînd pe David, l-a dispreţuit, fiindcă era un băietan, bălan şi frumos la chip.
Şi filisteanul a strigat la David: «Cîine sînt eu de vii tu la mine cu toiege?» Şi filisteanul blestemă pe David în numele dumnezeilor săi.
Apoi filisteanul rosti către David: «Vino la mine, căci am să dau carnea ta păsărilor cerului şi fiarelor cîmpiei!»
Însă David răspunse filisteanului: «Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu ţăpoi, dar eu vin împotriva ta în numele domnului Savaot, Dumnezeul oştirilor lui Izrail, pe care tu le-ai defăimat.
În ziua aceasta domnul te va da în mîna mea şi eu te voi răpune şi-ţi voi lua capul şi voi da stîrvul tău şi stîrvurile oştirii filistenilor, chiar astăzi, păsărilor cerului şi fiarelor pămîntului, aşa încît tot pămîntul să ştie că în Izrail este Dumnezeu.
Şi toată această lume adunată să înţeleagă că nu cu sabia şi cu suliţa mîntuieşte domnul, fiindcă războiul acesta este lucrul domnului şi el vă va da pe voi în mîinile noastre»
Şi cînd filisteanul se porni şi merse şi se apropie ca să înfrunte pe David, David cu grăbire alergă din rîndurile oştirii ca să dea piept cu filisteanul.
Şi David vîrî mîna în traistă şi luînd de acolo o piatră o învîrti cu praştia şi izbi pe filistean în frunte, aşa încît piatra îi pătrunse în frunte şi el căzu cu faţa la pămînt.
Astfel David birui pe filistean cu praştia şi cu piatra, izbindu-l pe filistean şi omorîndu-l şi fără să fi avut David sabie în mîna lui.
Apoi David a alergat şi, stînd deasupra filisteanului a pus mîna pe sabia lui, a scos-o din teacă şi l-a isprăvit, tăindu-i capul cu ea. Iar filistenii, văzînd că uriaşul lor a murit, au luat-o la fugă.
Atunci bărbaţii lui Izrail şi ai lui Iuda au năvălit cu strigăte războinice şi au urmărit pe filisteni pînă la Gat şi pînă la porţile Ecronului, aşa încît răniţii filistenilor au căzut pe calea de la Şaaraim pînă la Gat şi pînă la Ecron.
Iar după ce fiii lui Izrail au venit înapoi de la urmărirea filistenilor, au prădat tabăra lor.
Şi David a luat capul filisteanului şi l-a adus la Ierusalim, iar armele lui le-a pus în cortul lui” (v. 42―54).
Stop! Aşadar, acest tînăr David avea şi un cort? Iar capul uriaşului filistean l-a dus, solemn, la Ierusalim. Şi mai curios, pentru că pe vremea aceea Ierusalimul nu aparţinea încă evreilor. Vom vedea mai departe în ce fel a fost cucerit acest oraş, chiar de către David, care a ajuns rege după moartea lui Saul. De altfel ne-am obişnuit de mult cu contradicţiile din „sfînta scriptură”.
„Ci Saul, cînd a văzut pe David ieşind întru întîmpinarea filisteanului, a întrebat pe Abner, căpetenia oştirii: «Abner, al cui fecior este tînărul acesta?» Dar Abner i-a răspuns: <Pe viaţa măriei-tale dacă ştiu!» Zis-a regele: «Întreabă tu al cui fecior este băietanul acesta!» Şi întorcîndu-se David de la înfrîngerea filistenilor, l-a luat Abner şi l-a dus înaintea lui Saul, şi David ţinea în mînă capul filisteanului. Atunci l-a întrebat Saul: «Al cui eşti tu, flăcăule?» Şi David i-a răspuns: «Sînt feciorul robului tău Iesei Betleemiteanul»” (v. 55―58).
Ce bazaconie mai e şi asta? Unde este capul „inspiratorului divin” al Bibliei? În capitolul precedent ni s-a povestit pînă în cele mai mici amănunte că Saul, pentru a-şi calma nervii, a dorit să aibă un om care să-i cînte din harpă. Unul dintre slujitorii săi i-a găsit un astfel de om: era David, şi regele îi cunoştea familia. Mai mult, Saul trimisese un crainic la Iesei pentru a-l ruga pe moşneag să-i lase fiul, care-i plăcuse atît de mult. „Porumbelul” ne-a mai spus că David se întorcea adeseori de la Saul la Betleem şi că, în general, făcea naveta între curtea regelui şi turmele părinteşti. Şi iată că, deodată, nici Saul, nici Abner, nici altul dintre slujitorii regelui nu ştiu cine este David, cel care luptă împotriva lui Goliat! Lăutarul regelui, cel care îi desfată auzul, scutierul său, a devenit deodată un necunoscut?! Ce să ne închipuim despre această galimatie? Era oare în toate minţile cel care a dictat acest capitol? Avem toate motivele să ne îndoim!
Să tragem aceste concluzii din povestire şi să continuăm instructiva noastră lectură.
Fără a se tulbura cîtuşi de puţin din cauza contrazicerilor sale, autorul „sfînt” ne povesteşte că de astă dată Saul nu i-a mai îngăduit lui David să se întoarcă la casa părintească. Pe de altă parte, Ionatan s-a simţit brusc cuprins de o mare prietenie pentru tînărul cîntăret din harpă de la curte, despre a cărui existenţă se pare că nu ştiuse nici el nimic pînă atunci. „Şi Ionatan a legat cu David legămînt de prietenie, căci îl iubea ca pe sine însuşi. Astfel Ionatan s-a dezbrăcat de mantia care era pe el şi i-a dat-o lui David, asemenea şi zaua sa, sabia sa, arcul său şi brîul său” (Samuil I, XVIII, 3―4).
Aşa prietenie mai zic şi eu! Ce-şi vor fi zis „generalul” Abner, tot statul său major, curtenii şi suita văzînd că „prinţul moştenitor” se despoaie pînă la cămaşă şi-şi dăruieşte armeie şi hainele învingătorului lui Goliat? Spre regretul nostru, Biblia uită să citeze observaţiile celor care au fost martori ai acestui spectacol neobişnuit.

0 Responses to “29 – SFÎNTA LEGENDĂ DESPRE SLĂVITA BIRUINŢĂ A LUI DAVID ASUPRA NECREDINCIOSULUI GOLIAT”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: