1 – FACEREA LUMII ŞI A OMULUI

Dumnezeu a existat dintotdeauna. La începutul timpurilor el era singur. În afară de el nu exista nimic. Nici măcar “lumina”, bunăoară. Şi pe vremea aceea Dumnezeu se numea “Elohim”. Aşa se spune în textul ebraic vechi al cărţii “Facerea”. Textual, cuvîntul “elohim” înseamnă “zei”, şi este destul de curios că Biblia îl numeşte aşa pe un domn care era cu desăvîrşire singur.
Aşadar, “Elohim”, sau “Iahve”, “Savaot”, “Adonai”, cum îi mai spune Biblia în diverse pasaje, se plictisea (sau “se plictiseau”) de moarte în mijlocul haosului înconjurător, sau “tohu vabohu”, cum numea Biblia haosul, ceea ce în traducere liberă ar însemna “talmeş-balmeş”. Şi fiindcă veşnicia-i nesfîrşit de lungă, de bună seamă că “elohimii” s-au plictisit aşa milenii şi milenii fără număr. Pînă la urmă, şi-a zis Dumnezeu (aşa îi vom spune de acum încolo, în spiritul vremurilor noi) că, devreme ce este Dumnezeu şi care va să zică atotputernic, nu se cade să se prăpădească de dor şi de urît, ci trebuie neapărat să facă o treabă oarecare. Şi s-a apucat moşneagul să creeze.
Ar fi putut, ce-i drept, să le facă pe toate dintr-o dată. Ei bine, nu! Şi-a zis că n-are rost să se grăbească: “Toate la timpul lor”. Şi a făcut, la început, numai cerul şi Pămîntul. Mai bine zis, materia a apărut de la sine îndată ce şi-a manifestat el voia. Ce-i drept, o materie la început informă, pustie, plină de umezeală, un “talmeş-balmeş”. “Şi pămîntul era fără chip şi pustiu şi întuneric era deasupra adîncului, iar duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor”, spune versetul 2 din primul capitol al cărţii “Facerea”.
Care-i tîlcul acestor cuvinte, cititorul Bibliei n-are cum şi nici nu trebuie să ştie.
Şi ca să nu facă boroboaţe Dumnezeu s-a gîndit că-i trebuie lumină. Ceea ce înseamnă ― nu-i aşa? ― că, înainte de asta, milenii şi milenii de-a rîndul a orbecăit în întuneric. Noroc că n-avea de ce se lovi, pentru că de jur împrejur nu era nimic.
“Şi a zis Dumnezeu: «Să fie lumină!» Şi s-a făcut lumină” (Facerea, I, 3).
Ce fel de lumină era aceea, Biblia nu spune. Spune doar atît: “şi a văzut Dumnezeu că lumina este bună”. A rămas adică încîntat de realizarea lui. Prima lui grijă a fost “să despartă lumina de întuneric”. Ce înseamnă asta, iarăşi n-are rost să încercăm a înţelege. “Şi a numit Dumnezeu lumina ziuă, şi întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua întîi” (Facerea, I, 5).
După aceea moşneagul s-a apucat să creeze… ghiciţi ce? Iarăşi cerul! Iată cum descrie “sfînta” scriptură această operaţie prin care Dumnezeu a creat pentru a doua oară cerul: “Şi a făcut Dumnezeu tăria cerului şi a despărţit apele care sînt dedesubtul tăriei de apele care sînt deasupra tăriei. Şi s-a făcut aşa. Şi a numit Dumnezeu tăria cer; şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a doua” (Facerea, I, 7―8).
Povestea aceasta cu apa de “deasupra” şi de “dedesubtul” tăriei oglindeşte o eroare profundă a tuturor popoarelor primitive. Într-adevăr, oamenii din vechime credeau că cerul este masiv, tare, de unde şi denumirea de “tărie”. Se presupunea că de partea cealaltă a tăriei se află un uriaş rezervor de apă, al cărui fund este cerul. Astăzi orice om cu carte ştie că ploaia provine din apa care se evaporă de pe Pămînt. Vaporii de apă, condensîndu-se, formează norii, din care umezeala cade, sub formă de precipitaţii, pe suprafaţa Pămîntului. Într-o vreme se credea însă că ploaia este apa care curge din rezervorul acela de deasupra prin nişte ferestre special făcute în acest scop. Această părere, care acum ne face sa zîmbim compătimitor, s-a menţinut multă vreme.
O împărtăşeau toţi învăţaţii teologi din primele veacuri ale creştinismului.
Dar să trecem mai departe. Ziua a treia Dumnezeu a folosit-o pentru o muncă ale cărei roade au fost şi mai preţioase decît cele dinainte. Şi-a coborît privirile asupra apelor de jos şi şi-a zis că ar fi bine să le adune laolaltă şi să lase astfel să iasă la iveală părţile de uscat. Supunîndu-se voinţei sale, apele s-au unit în văile formate instantaneu pentru a le primi. Tot instantaneu s-au format şi întinderile de uscat, înălţimile de pe care apele au început să curgă sub formă de pîraie şi rîuri spre mări şi lacuri.
“Şi a numit Dumnezeu uscatul pămînt, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine” (Facerea, I, 10).
După cum se vede, de cele mai multe ori moşul era tare încîntat de treaba lui.
― Ia te uită, îşi zicea el, de ce nu mi-a dat în gînd să mă apuc mai de mult de toate astea?…
În ziua aceea Dumnezeu a fost atît de mulţumit de uscatul şi de mările lui, încît nu l-a răbdat inima să nu mai facă ceva pînă la căderea nopţii. “Şi a zis Dumnezeu: «Să odrăslească pămîntul pajişte verde, ierburi avînd sămînţă în ele şi pomi roditori, care să facă, după soiul lor, roade cu sămînţă în ele pe pămînt». Şi s-a făcut aşa” (Facerea, I, 11).
Nici nu ştii cum să te minunezi de înţelepciunea “creatorului”! E greu de închipuit mai multă migală şi mai multă prevedere. Gîndiţi-vă numai ce-ar fi fost pe pămînt dacă Dumnezeu ar fi sădit pomi care să rodească altceva decît li-i soiul. Să mulţumim grijuliului Dumnezeu că nu ne-a dat meri care să facă portocale, portocali care să facă pere şi peri care să facă agrişe. Ce încurcătură ar fi ieşit!
Cînd Pămîntul i s-a supus şi merii au crescut, dînd mere şi nu altceva, Dumnezeu iarăşi şi-a zis “că este bine. Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a treia” (Facerea, I, 12―13).
Dar iată o altă poveste ciudată: făcîndu-se lumină, trecuseră trei zile cu dimineţile şi serile respective. Şi această lumină, care la sfîrşitul zilei ceda locul întunericului nopţii, învăluia lumea ce se năştea fără a porni de la vreo sursă vizibilă; de Soare nu era încă nici pomeneală. Aici este cazul să reproducem un citat lung din Biblie:
“Şi a zis Dumnezeu: «Să fie luminători pe bolta cerului, ca să despartă ziua de noapte şi să fie semne ale anotimpurilor, ale zilelor şi ale anilor.
Şi să fie luminători pe bolta cerului ca să lumineze pe pămînt». Şi s-a făcut aşa.
Deci a făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare, ca să stăpînească ziua, şi luminătorul cel mai mic, ca să stăpînească noaptea, precum şi stelele.
Şi i-a pus Dumnezeu pe bolta cerului ca să lumineze pe pămînt.
Şi să stăpînească peste zi şi peste noapte şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a patra” (Facerea, I, 14―19).
Nu încape nici un fel de îndoială, nu-i aşa? Este vorba de Soare şi de Lună. Prin urmare, potrivit Bibliei, separarea zilei de noapte şi alternarea lor existau încă înainte de ivirea Soarelui, care a fost “creat” de Dumnezeu în a patra zi după apariţia luminii.
Atunci de ce i-a dictat “sfîntul duh” lui Moise acele născociri uluitoare cu privire la Soare şi lumină? Explicaţia este foarte simplă: pînă la sfîrşitul secolului al XVII-lea, chiar şi învăţaţii credeau că nu Soarele dă lumină, ci că lumina există de la sine, iar Soarele numai “o lasă să treacă”. Pînă şi vestitul gînditor francez René Descartes împărtăşea această eroare.
Ştiinţa îi datorează astronomului danez Olaus Römer (1644―1710) descoperirea unui adevăr important, complet opus celor ce se spun în Biblie, şi anume că lumina care se revarsă asupra lumii noastre provine de la Soare, iar propagarea ei nu este instantanee. Römer a determinat viteza luminii, stabilind ― şi pînă astăzi lucrul acesta a fost dovedit de nenumărate ori ― că lumina străbate distanţa de la Soare la Pămînt în 8 minute şi 18 secunde, adică are o viteză de aproape 300 000 km pe secundă. El a ajuns la această descoperire observînd şi studiind eclipsele sateliţilor lui Jupiter, planetă care face parte din sistemul nostru solar. Römer locuia pe atunci în Franţa şi, la 22 noiembrie 1675, a prezentat Academiei din Paris o comunicare despre descoperirea sa.
Autorul rîndurilor respective din Biblie a fost, desigur, un ignorant desăvîrşit în materie de astronomie. Dumnezeu însă ar fi trebuit să ştie totul, chiar şi pe vremea cînd a fost scrisă Biblia.
Izbitor este şi rolul extrem de neînsemnat pe care Biblia îl atribuie stelelor în programul făuririi lumii. “Cei doi luminători mari” sînt consideraţi Soarele şi Luna. Dar Luna nu este decît un satelit neînsemnat al Pămîntului nostru! Obscurantista carte a Facerii nici nu bănuieşte că Luna, Pămîntul şi chiar Soarele nu înseamnă mare lucru în raport cu universul! Pînă şi Soarele orbitor, principalul astru din lumea noastră solară, nu este decît o modestă stea, una dintre zecile de miliarde de stele care alcătuiesc un uriaş sistem stelar, galaxia noastră. Autorul “sfînt” nu vede decât Pămîntul şi reduce totul la Pămînt. Pămîntul însă nu este decît una dintre planete. El se mişcă în jurul unei stele relativ mici. Ignorantul autor al cărţii “Facerea” consideră că această stea ― Soarele nostru, care este totuşi de 1 300 000 de ori mai mare ca Pămîntul ― ar fi total dependentă de satelitul ei Pămîntul.
Autorul naivelor fantezii din Biblie ar înlemni dacă ar învia în zilele noastre. Ce ochi ar deschide dacă ar citi orice carte de popularizare din domeniul astronomiei sau dacă, nimerind într-un observator astronomic, ar vedea printr-un bun telescop munţii din Lună, petele din Soare, sateliţii planetei Jupiter şi alte corpuri cereşti, pe care Dumnezeu cică le-a “pus pe bolta cerului”!
Să ne întoarcem la Biblie:
“Şi a zis Dumnezeu: «Să mişune apele de sumedenie de jivine cu viaţă în ele şi păsările să zboare pe pămînt şi pe întinsul cerului».
Şi a făcut Dumnezeu chiţii cei mari şi toate vietăţile viermuitoare de care mişună apele, după soiul lor, şi toate păsările zburătoare, după soiul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
Şi le-a binecuvîntat Dumnezeu zicînd: «Prăsiţi-vă şi vă înmulţiţi şi umpleţi apele mărilor şi păsările să se înmulţească pe pămînt».
Şi s-a făcut seară, şi s-a făcut dimineaţă: ziua a cincea.
Şi a zis Dumnezeu: «Să scoată pămîntul fiinţe vii după fel şi fel: dobitoace, tîrîtoare şi fiare, după soiul lor». Şi s-a făcut aşa.
Şi a făcut Dumnezeu fiarele pămîntului după soiul lor şi dobitoacele după soiul lor şi toate tîrîtoarele de pe pămînt după soiul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine” (Facerea, I, 20―25).
Mai bine nici că se putea! Şi atotputernicul meşter îşi freca mîinile mulţumit. Îl aştepta însă ceva şi mai bun.
― Totuşi, nici unul dintre aceste animale nu seamănă cu mine ― şi-a făcut el socoteala. ― Ce păcat! Eu am cap frumos, urechi potrivite, privire vioaie, nas drept şi, în sfîrşit, dinţi sănătoşi. Fireşte, aş putea să creez cu uşurinţă şi o oglindă ca să mă uit în ea, dar cred că ar fi mult mai bine să mă admir privind pe cineva care să semene cu mine. Straşnică idee! Pe pămînt trebuie să existe un animal după chipul şi asemănarea mea.
În vreme ce bătrînul cugeta astfel, cîteva dintre maimuţele pe care le zămislise cu puţin înainte se dădeau tumba la picioarele lui.
― Ele au ceva din chipul meu ― şi-o fi zis, probabil, Dumnezeu. ― Dar asta încă nu e ceea ce mi-ar trebui. Ele au coadă, pe cînd eu nu am aşa ceva. Ce-i drept, şi printre ele sînt unele fără coadă, dar… tot nu-i ceea ce-mi trebuie!
Maimuţele continuau să se zbenguie şi să se strîmbe.
Atunci Dumnezeu a luat o bucată de pămînt jilav şi s-a apucat să modeleze un om.
Se mai poate oare afirma, după toate astea, că Dumnezeu este numai duh şi nu are mîini?
Biblia spune de asemenea că, după ce l-a zidit pe om, Dumnezeu “a suflat în nările lui suflare de viaţă şi s-a făcut Adam fiinţă vie” (Facerea, II, 7).
În capitolul întîi al cărţii “Facerea” (v. 27) există un pasaj confuz din care s-ar putea conchide că omul a fost zămislit hermafrodit (de ambele sexe) şi că abia mai tîrziu Dumnezeu “şi-a corectat” creaţia. Într-adevăr, despre crearea femeii se vorbeşte abia la sfîrşitul capitolului al II-lea, iar în versetul 27 din primul capitol al Bibliei se spune: “Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul său, bărbat şi femeie l-a făcut, după chipul lui Dumnezeu”. Aşa sună versetul cu pricina, tradus textual din ebraica veche. El a şi determinat apariţia legendei foarte răspîndite despre zeii hermafrodiţi. Pe de altă parte, tocmai datorită sensului său echivoc, acest verset a fost întotdeauna denaturat de tălmăcitorii creştini bine intenţionaţi .
Totuşi, ar fi o greşeală să dăm prea multă însemnătate acestei fantezii biblice; în Biblie există şi destule alte pasaje care nu trebuie înţelese de loc şi, de altfel, nici nu ai ce să înţelegi. Să examinăm mai bine ceea ce se consideră admis de toată lumea.
De îndată ce l-a zămislit pe om, Dumnezeu l-a proclamat rege al creaţiei şi a organizat imediat pentru el o paradă a tuturor animalelor. “Căci domnul Dumnezeu făcuse din pămînt toate vieţuitoarele cîmpului şi toate păsările cerului şi le adusese la Adam ca să vadă cum le va numi; şi pe fiecare vietate, cum era s-o numească Adam, aşa era să fie numele ei” (Facerea, II, 19).
Trebuie să fi fost, desigur, o paradă foarte amuzantă. Nici cel mai învăţat naturalist nu s-ar fi încumetat să ia, în cazul acesta, locul lui Adam.
“Umpleţi pămîntul şi supuneţi-l― i-a spus Dumnezeu lui Adam ― şi stăpîniţi peste peştii mării şi peste păsările cerului şi peste toate vietăţile care se mişcă pe pămînt” (Facerea, I, 28).
Nu strică să subliniem că, în ciuda acestei porunci a domnului, “regele naturii” ― omul ― a fost nevoit să lupte, şi nu întotdeauna cu succes, împotriva leilor, tigrilor, urşilor, crocodililor, lupilor etc. Dar nu numai fiarele sînt duşmanii omului. Întreaga omenire are de suferit şi din pricina numeroşilor paraziţi ― pureci, păduchi, ploşniţe ―, precum şi a microbilor aducători de boli.
Ba mai mult, Dumnezeu, care a creat animale de pradă amatoare de biftec din carne de om, i-a poruncit în schimb omului să fie vegetarian. Cităm din Biblie:
“Iată, vă dau vouă toate ierburile care au sămînţă în ele, de pe toată faţa pământului, şi toţi pomii care au roade cu sămînţă în ele. Acestea să fie hrana voastră” (Facerea, I, 29).
Vă rugăm să reţineţi această particularitate a alimentaţiei primilor oameni.
În sfârşit, în seara zilei a şasea, cînd totul fusese terminat sau aproape terminat, Dumnezeu, nespus de încîntat de munca sa, simţindu-se obosit, s-a gîndit să se odihnească. Cităm: “Şi a sfîrşit Dumnezeu în ziua a şaptea lucrarea sa pe care o făcuse şi s-a odihnit în ziua a şaptea de toată lucrarea sa pe care o făcuse” (Facerea, 11,2).
Mai departe: “Şi a sădit domnul Dumnezeu o grădină, în Eden, spre răsărit, şi a sălăşluit acolo pe omul pe care îl zidise…
Şi un fluviu ieşea din Eden ca să ude grădina şi de acolo se despărţea în patru braţe.
Numele celui dintîi este Fison. Acesta înconjură tot ţinutul Havila; acolo se află aur.
Şi aurul acestui ţinut e de mare preţ. Acolo se află bdeliul şi onixul.
Şi numele fluviului al doilea este Ghibon: acesta înconjură tot ţinutul Cuş.
Şi numele fluviului al treilea este Tigru, care curge la răsăritul Asiriei. Iar al patrulea fluviu este Eufratul” (Facerea, II, 8, 10―14).
Prin aceste amănunte, autorul vrea să indice precis locul unde se află raiul pe pămînt. Dar mai bine s-ar fi lăsat păgubaş, căci în felul acesta se lasă prins prosteşte cu mîţa-n sac.
Toţi comentatorii recunosc că Fisonul este rîul Faz, denumit mai târziu Araks. Acest rîu se află în Armenia şi îşi are izvoarele într-unul dintre cele mai inaccesibile defileuri din Caucaz. Să admitem că în aceste locuri se găseşte aur şi onix, dar, în orice caz, nimeni nu ştie ce este “bdeliul”.
Pe de altă parte, nu poate exista nici un fel de eroare în privinţa fluviilor Tigru şi Eufrat. De aici reiese limpede că, potrivit cărţii “Facerea”, raiul pămîntesc se afla în regiunea cuprinsă între Armenia şi Irak (Mesopotamia). Deşi izvoarele Araksului, Tigrului şi Eufratului sînt situate relativ aproape unele de altele, totuşi aceste fluvii au fiecare izvorul lui propriu. Araksul, cel mai mare afluent al rîului Kura, izvorăşte de lîngă Binghiol-Dagh (în Turcia) şi curge spre Marea Caspică. Cît priveşte Tigrul şi Eufratul, aceste fluvii nu au izvoare comune, ci se unesc departe de izvor, vărsîndu-se în Golful Persic.
În privinţa fluviului pe care cartea “Facerea” îl numeşte Ghihon, greşeala autorului “sfânt” este de-a dreptul fantastică. “Acesta ― spune el ― înconjură tot ţinutul Cuş”. Dar, chiar potrivit Bibliei, ţinutul lui Cuş (fiul lui Ham şi tatăl lui Nimrod) nu este altceva decît Etiopia. Prin urmare, Ghihonul este Nilul, care, după cum se ştie, nu curge în Asia, ci în Africa şi într-o direcţie opusă Tigrului şi Eufratului, adică de la sud la nord. Întrucît izvoarele lui se află în munţii Africii ecuatoriale, în regiunea lacului Victoria-Nyanza, rezultă că între izvoarele sale şi ale celorlalte trei fluvii este o distanţă de aproape 3 000 km. Cartea “Facerea” declară însă că toate udă una şi aceeaşi grădină, grădina Edenului. E drept, izvoarele a două din aceste fluvii ― Tigrul şi Eufratul ― se află la o distanţă de cel mult 100 km unul de celălalt, dar chiar şi această distanţă este prea mare pentru o grădină. Şi apoi cum poate fi numit grădină acest teritoriu imens, cu munţi şi stînci abrupte, situat într-una din cele mai vitrege regiuni ale globului?
Să lăsăm gîndul să ne ducă spre acest rai minunat, unde patru mari fluvii izvorăsc din acelaşi loc şi îşi poartă apele în diferite direcţii. Adam se plimbă pe moşia lui şi gustă din plin desfătarea trîndăviei. Iată ce-şi zice, probabil, în gînd:
“Sînt om şi mă numesc Adam; se pare că asta înseamnă «pămînt roşu», pentru că am fost făcut din lut, ca un urcior oarecare. Cîţi ani oi fi avînd? M-am născut acum cîteva zile, dar, după cum spune o zicală bătrînească, un bărbat are atîţia ani cît îi arată faţa. Iată de ce pot spune că, la drept vorbind, m-am născut la vîrsta de 28 de ani, avînd toate măselele… Ba nu, încă nu toate măselele. Îmi lipsesc deocamdată măselele de minte.
Sînt bine legat, nu? Şi apoi cum aş putea să nu fiu băiat frumos din moment ce, cu excepţia vîrstei şi a bărbii, sînt o copie fidelă a domnului, a celei mai vestite fiinţe din tot universul? Admiraţi-mi, vă rog, sănătatea, priviţi aceste braţe, picioarele zvelte, muşchii, bujorii din obraji… Nici urmă de reumatism! Nu-mi pasă de nici un fel de boală, nici măcar de vărsat: tăticul m-a zămislit gata vaccinat. Fără îndoială, sînt băiat frumos!
Şi duc o viaţă de huzur în acest rai minunat. Mă duc unde vreau, rup din copaci orice fructe şi mănînc cît încape în mine. Nu simt nici cea mai mică oboseală, pentru că nu fac nimic. Mă tăvălesc pe iarbă numai din plăcere.
În ziua a treia, amabilul meu amfitrion, Dumnezeu, mi-a organizat o mică distracţie, despre care voi păstra o amintire plăcută toată viaţa. Toate animalele au defilat prin faţa mea: «Şi pe fiecare vietate cum o vei numi, aşa va fi numele ei», mi-a spus moşneagul. Aşa ospitalitate mai zic şi eu!
Nici nu vă închipuiţi cîte vieţuitoare au defilat prin faţa mea! N-am crezut vreodată că există atîtea fiinţe pe lume. Totuşi, nu mi-a fost greu să le dau nume la fiecare. Limba pe care o vorbesc cît se poate de curgător, deşi n-am învăţat-o niciodată şi nicăieri, este o limbă neobişnuit de bogată, cu nenumărate expresii. Fără să stau o clipă pe gînduri, mi-am dat seama ce însuşiri are fiecare animal, privindu-l doar, şi am definit printr-un singur cuvînt particularităţile fiecărei specii. Prin urmare, numele dat de mine este în acelaşi timp şi o definiţie precisă şi completă. Să luăm, de exemplu, animalul care mai tîrziu va fi denumit «equus» în latină, «cheval» în franceză, «cal» în română etc. Ei bine, eu i-am dat un nume care defineşte cu precizie acest patruped, cu părul, coada şi hamul lui. Ah, limba pe care o vorbesc nu-şi are seamăn şi ce rău îmi pare cînd mă gîndesc că într-o zi ea va dispărea pentru totdeauna!
Parada tuturor fiinţelor vii a fost admirabilă. Şi cînd spun admirabilă încă n-am spus totul. Am avut şi un număr comic în program, şi anume cînd au apărut peştii. Grădina noastră se află pe uscat, departe de ţărmul mării. Aici sînt numai rîuri, adică apă dulce. Vă închipuiţi ce mutră făceau peştii de mare, nevoiţi să urce în sus pe Tigru şi Eufrat pentru a mi se înfăţişa? Lipsa apei sărate îi supăra teribil. Am rîs cu hohote! Dar din cale-afară de rău au dus-o mamiferele acvatice! Din fericire, tăticului i-a venit ideea să lărgească în mod excepţional, pentru ziua aceea, rîurile din grădiniţa mea, că altminteri nici o balenă n-ar fi putut să treacă vreodată prin ele… Numai cît le-am dat numele şi să fi văzut cum au şters-o, dînd de zor din înotătoare pentru ca să ajungă cît mai curînd în oceanul lor. Mă ţineam cu mîinile de burtă nu alta!
Poate că se vor găsi unii care nu vor crede această poveste. Nelegiuiţii vor tăgădui că focele, morsele, urşii albi, pinguinii au putut să coboare pentru această paradă în valea Tigrului şi Eufratului, că tot aici s-au adunat cangurul, ornitorincul, struţul şi emuul din Australia, elefanţii, rinocerii, hipopotamii şi crocodilii din Africa, papagalii, lamele, aligatorii, anacondele din America de Sud etc. Ei şi ce-i cu asta? Critica nu are nici o importanţă. Pe cuvîntul meu că am văzut aici, în grădina Edenului, foci, reni, balene, vulpi polare şi alte animale din toată lumea.
Cîrcotaşii vor spune: «Dar cum au ajuns acolo specii unice de peşti din diferite lacuri, de pildă peştele fera, care nu se găseşte decît în lacul Constanţa?» Aceşti peşti au primit permisie specială de la Dumnezeu şi s-au prezentat la parada din Eden… pe calea aerului. Afurisiţi să fie păgînii care nu se declară mulţumiţi cu această explicaţie!
Şi, la urma urmelor, la ce naiba mă angajez eu într-o dispută în legătură cu toate acestea? Cu atît mai rău pentru cei care nu-mi vor da crezare cînd afirm că prin faţa mea s-au perindat toate animalele: vertebrate, nevertebrate, reptile. Nu există o singură insectă căreia să nu-i fi dat nume. Dar ceea ce m-a uimit cel mai mult a fost un vierme mare, alb, lung şi plat, care a ieşit uşurel chiar din mine, un vierme respingător, numit ulterior de naturalişti tenie. Acest prostănac lung cît toate zilele, cum a ieşit, mi-a făcut îndată o plecăciune adîncă. I-am dat un nume, după care el s-a băgat din nou în mine şi s-a instalat înăuntrul meu. Pomenesc toate acestea numai pentru a fi precis. Ca să spun drept, nici nu ştiam că sînt locuit pe dinăuntru. De altfel, locatarul meu nu mă stinghereşte cîtuşi de puţin. Nimic nu tulbură viaţa încîntătoare pe care o duc de cinci zile”.
Primul somn al omului
Adam îşi priveşte chipul oglindit în apa limpede a izvorului celor patru fluvii, apoi se lungeşte alene pe iarbă.
― Ce frumoasă-i viaţa! murmură el.
Dar iată-l pe Adam căscînd şi întinzîndu-se. O moleşeală necunoscută pune treptat stăpînire pe el. Ce-o mai fi şi asta? Nu simte nici urmă de oboseală. Atunci ce se întîmplă? Nu pricepe nimic. Încearcă un simţămînt tainic, împotiriva căruia nu poate lupta. Pleoapele i se lipesc. Adam doarme. Este primul somn al omului.
În timp ce Adam sforăie de rupe pămîntul, vine Dumnezeu-tatăl. Privirea lui se opreşte îndelung asupra leneşului adormit.
― Trebuie să recunosc totuşi că, atunci cînd mă apuc de o treabă, o fac straşnic ― spune moşneagul plin de mulţumire. ― Flăcăul e bine legat. Aş putea să jur că sînt chiar eu în persoană. …pe cînd eram mai tînăr cu cîteva miliarde de veacuri.
Dumnezeu se apleacă şi îl ciupeşte pe Adam de pulpă. La această glumă divină, Adam răspunde printr-un sforăit şi mai puternic.
― Minunat ― continuă maestrul “Elohim” ―, nu e nevoie de nici un fel de anestezie. Văd că tînărul meu Adam doarme destul de adînc: să tragi cu tunul şi nu-l trezeşti! Iar acum, hai să mă apuc de lucru, căci am venit aici cu o treabă foarte importantă. Cît nu m-aude nimeni, pot să mărturisesc că astăzi-dimineaţă am băgat de seamă că uneori o fac totuşi de oaie. Unde mi-a fost capul cînd am zămislit omul fără o tovarăşă? Fiecărui animal i-am dat o femelă sau, în orice caz, există foarte puţine excepţii de la această regulă. Tenia, ce-i drept, este hermafrodită, şi asta-i firesc, pentru că, dacă ar trăi în perechi, nici nu s-ar numi taenia solium. Dar omul de treabă nu e o tenie! Care va să zică trebuie să-i fac o soaţă şi i-o voi face din propriul lui trup.
Rostind aceste vorbe, Dumnezeu-’tatăl “a luat una din coastele lui şi a strîns carnea la loc. Şi a făcut domnul Dumnezeu coasta pe care a luat-o din Adam femeie şi a adus-o către Adam” (Faperea, II, 21―22).
Parcă-l aud urlînd pe omul trezit prin surprindere:
― Văleu, văleu! Mi-a rupt o coastă!
Închipuiţi-vă însă mirarea lui cînd a văzut alături o păpuşă vie şi drăgălaşă.
― Asta ce mai e?
― Asta? E femeia ta. Am onoarea să vă felicit cu prilejul căsătoriei legitime ― i-a răspuns Dumnezeu. ― Îndrăzneşte numai să spui că nu-ţi place!
― Ba, drept să spun, e drăguţă.
― Cred şi eu! Ai baftă! Şi unde mai pui că o capeţi fără soacră! N-am ce zice, ai noroc, nu glumă!
Biblia spune că Adam a exclamat: “Aceasta este acum os din oasele mele şi carne din carnea mea. Aceasta se va chema femeie, căci din bărbat a fost luată. Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa, şi vor fi amîndoi un trup.” (Facerea, II, 23―24).
Nu mai este cazul că comentăm această exclamaţie a proaspătului însurăţel Adam. Nici n-ar fi putut spune alte vorbe mai curtenitoare.
Cît despre coasta ce-i fusese scoasă, trebuie amintit că, potrivit afirmaţiei fericitului Augustin, Dumnezeu nu i-a mai înapoiat-o lui Adam. Prin urmare, pînă la urmă, Adam a rămas invalid, fără o coastă. Era vorba, probabil, de o coastă “falsă”, subliniază cu ironie muşcătoare Voltaire, “căci lipsa unei coaste adevărate ar fi fost cît se poate de vizibilă”.
Cartea “Facerea” mai spune (II, 25): “Şi Adam şi femeia lui erau amîndoi goi şi nu se ruşinau”.
Comentatorii cuvioşi afirmă că această goliciune fără ruşine este o dovadă a nevinovăţiei străbunilor noştri, un semn al desăvîrşirii lor sufleteşti. Potrivit acestui raţionament al teologilor, ar urma să socotim că în desăvîrşire sufletească au trăit toţi oamenii primitivi, care nu purtau nici un fel de veşminte, de pildă incaşii din America, unele triburi din Africa, locuitorii Polineziei, Melaneziei şi alţii. Totuşi, cînd au cotropit aceste ţări, colonialiştii spanioli, portughezi, francezi, englezi au exterminat triburile băştinaşe care trăiau în deplină nevinovăţie, iar preoţii creştini au binecuvîntat masacrele, născocind justificări teoretice pentru monstruoasele atrocităţi ale “civilizatorilor”. Pe de altă parte, se afirmă că numai frigul i-a silit pe oameni să folosească îmbrăcămintea, deoarece numai locuitorii ţărilor călduroase umblau goi. În afară de aceasta, cînd toţi umblă goi, nimănui nu-i este ruşine. Roşeşti numai dacă-ţi descoperi vreun defect trupesc pe care ceilalţi nu-l au.

31 Responses to “1 – FACEREA LUMII ŞI A OMULUI”


  1. 1 haymherman 31 iulie 2007 la 10:11 pm

    Vrweau sa fac doar un mic comentariu prrin care sa demonstrez prostia desteptilor. Spune Biblia ca ‘Un riu iesea din gradina si se impartea in patru brate s au patru riuri.Nu patru izvoare.Nu zice ca un riu izvora din gradina.Un riu iesea din gradina .Iatafraza in original din Ivrit”Nahal iote min hagan umitparec learba rasim.’Arba rasim insemneaza patru capuri s au patru izvoare.Gradina nu este la izvorul Eufratului S au la izvoarele celor patru riuri ,daca te ai pune in situatia unui navigator in cautarea unor tinuturi noi ai vedea imediat greseala s au prostia.Gradina este in aval adica mult mai jos de unde cele patru riuri se despart .Hai acum sa navigam putin in sus pe riu,trecem prin gradina in sus riul continua iese din gradina ‘Un riu iesea din gradina ‘mergem i nainte intilnim primul brat”Nahal mitparec adica riul se desparte priul brat apoi se desparte iar al doilea brst urmeaza tigrul al treilea brat si ramine Eufratul care si continua drumul al patrulea riu. Un om destept ar trebui sa stie ca chiar daca pe o usa scrie Esire pe partea opusa scrie Intrare Asadar daca “Un riu iese din gradina “tot un riu intra in gradina dar numai dupa ce iese din gradina se imparte in patru brate si urca spre izvor s aucap cum este denumit in ivrit. Haym herman Israel.

  2. 2 haymherman 12 august 2007 la 10:01 pm

    Se poate ride de Biblie si chiar de Dumnezeu nimeni nu te opreste ,nimeni nu te pedepseste pe loc, nimeni nu ti va putea demonstra pe loc si suta la suta ca ai s au n ai dreptate dar la un singur lucru nu s a gindit domnul Iaroslavski cind a scris Biblia hazlie,ca s a nascut fara vointa lui,a primit o educatie pe care n a comandato el personal si a avut zeci de miliarde de celule in organism care lucrau cu o precizie uimitoare a avut o gura pregatita pentru supt lapte dinainte sa suga a schimbat dintii fara voia lui inainte de aputea s a maninvce carne , a primit miini cu care sa poata scrie lucruri frumoase s au urite ,la alegerea primit picioare pentru mers cu mult inainte de a incepe s a mearga si un stomac care lucra cu o intelepciune pe care sint sigur ca nu la inteles niciodata ,toate aceste lucruri le a primit dupa soiullui si nu dupa soiul unui animal oarecare, le a primit in dar ce minunat si intelept a fost Dumnezeuca nu ia dat ghiare in loc de miini si o falca de magar inin loc de gura ca deh ar fi putut si gresi .Dar n a facuto desi din moment ce stia dinainte de ce are nevoie a stiut si ce va scrie la viitor Totusi dupa ce a avut atit de multe insusiri in dar cum de n a putut macar sa le pastreze timmp indelungat macar cit o cioara care traieste dupa soiul ei,si nu altfel.
    Haym herman Israel

  3. 3 gianina 5 ianuarie 2008 la 1:43 am

    cam neingrijit vocabularul dumneavoastra la adresa unui Dumnezeu asa de mare!Stiinta aveti,dar nu duhovniceasca!Mai cititi si Noul Legamant,1 si 2 Corinteni…Cum vorbeste Pavel despre Dumnezeu?Asa cu usurinta vorbim…

  4. 4 Maria 26 aprilie 2008 la 11:01 am

    vreau sa va felicit pt treaba care o faceti aici :X mi se pare super ideea,mai ales ca in ziua de azi sunt putini cei care mai cred cu adevarat in Dumnezeu…:) Gos bless you:)

  5. 5 Maria 26 aprilie 2008 la 11:02 am

    God,sorry..tastatura :D

  6. 6 cata banu 10 iunie 2008 la 1:18 pm

    Din pacate vedeti Biblia doar ca pe o carte de povesti mitice, daca veniti cu idei preconcepute o sa continuati sa va rataciti, va recomand cartea: “Noi marturii supuse dreptei judecati” de Josh Mcdowell, dupa ce o cititi mai vorbim, si sinca ceva, incepand cu cartea Tobit pana la Rugciunea lui Manase, nici macar nu sunt recunoscute de evrei si protestanti ca si carti biblice, ci doar ca apocrife, simpla istorie prin care Dumnezeu nu vorbeste omeniri intr-un mod direct, ele au fost adoptate de catolici si ortodoxi dupa 1500(dupa reforma0 ca sa isi scuze unele ritualuri pagane si ne biblice de natura primitiva.

  7. 7 Catalin 16 iunie 2008 la 1:35 pm

    Eu va recomand sa cititi:

    Rastalmacindu-l pe Iisus – Bart D.Ehrman

    Aceasta carte este scrisa pentru cei care nu cunosc nimic despre critica textologica, dar carora poate ca le-ar placea sa afle cate ceva despre modul in care scribii modificau Scriptura si cum putem sa recunoastem unde ei au facut acest lucru.
    Este scrisa pentru oricine ar putea fi interesat sa vada cum am ajuns sa avem Noul Testament, sa vada cum in unele cazuri nici macar nu stim care au fost cuvintele autorilor de inceput, sa vada in ce chip au fost schimbate aceste cuvinte, si sa vada cum am putea, prin aplicarea unor metode ceva mai riguroase de analiza, sa reconstituim care au fost intr-adevar acele cuvinte de inceput.

    http://www.antet.ro/search.php?search=Bart+D.Ehrman

  8. 9 Claudia Stoica 6 septembrie 2008 la 8:54 pm

    Eu am avut un vis cu 3 luni in urma. DUMNEZEU MIA VORBIT CA LA EL II ESTE MILA DE TOATA LUMEA SI CA ISUS A MURIT PENTRU PACATELE NOASTRE. PE PAMANT SE GASESTE POMUL VETI SI NOI TOTI OAMENI PUTEM MANCA DIN POM CA SA AVEM VIATA VEJNICA. Ajutatima sa gasim pomul vetii el este sadit in mijlocul gradini( adica dupa ce eu mam trezit din vis mam gandit unde am mai citit eu despre pomul veti si mam gandit la biblie am luat biblia in mana si ma gandeam la ce mia zis dumnezeu am deschis biblia si am vazut exodus 2 la gradina din Eden apoi am intors foaia si am citit cum Adam si Eva au fost trimisi din gradina ca sa nu manance din pomul veti si tot in acelas moment am deschis fara sa vreau la apocalism 2 unde am citit ca daca avem urechi sa auzim ca daca vom manca din pomul veti vom avea viata vejnica duhul bisericilor. Dupa ce am citit cele de mai sus in biblie am stiut ca mesajul este sigur de la dumnezeu. Eu locuiesc in Olanda casatorita cu fecior de popa. Eu nu stiu bine sa scriu limba olandeza asa ca am hotarat sa scriu in limba romana. Biblia explica ca primul rau facut de dumnezeu izvoreste din gradina Eden si ca de acolo se mai formeaza 4 rauri dincare unul este Eufrat.) Eu nu stiu cu cine sa vorbesc dar lumina si glasul lui dumnezeu ma pus pe ganduri. O saptaman in urma am mai avut un vis in care un copil imbracat in alb si foarte luminat de o lumina a venit si mai zis ca sunt foarte suparata de visul care lam avut de la dumnezeu dar voi primi ajutor. Eu va rog din tot sufletul sa ma ajutati sa gasim pomul vetii. Eu am mai auzit ca corabia lui Noie din biblie sa gasit in Turcia si la fel si raul Eufrat izvoreste dupa cate am cautat eu tot in Turcia. Si dupa potop explica biblia ca dumnezeu a vrut sa ajute pe Noie si familia lui dar Noie a uitat ce a spus dumnezeu ca a gasit struguri si el facea vin si era mai mult baut. Concluzia mea este ca in Turcia sa gaseste gradina EDEN va rog mult voi cu programul vostru(national geografic) ati putea cauta mai usor. Dumnezeu scrie ca el are grija de pomul veti. multi spun ca nu mai poate exista un pom de atatea anii. Dar sa va povestesc ceva la noi in Gradina am avut un nuc pom foarte mare si nucul a fost trasnit nu a mai ramas nimic din el si anul acesta am fost in RO acasa si am vazut ca pe acelas loc din radacinile nucului a rasarit alt nuc. Concluzie ca radacinele tot ramn in pamnt.Va rog mult. Bisericile spun ca este un simbol. va rog sa ma credeti si eu am citit Biblia de 2 ori si nici nu ma gandeam ca este un pom al vetii si ca ar trebuie cautat am 38 de ani si nu mia trecut prin minte de acel pom pana nu am avut visul in care imi vorbeste dumnezeu. Va rog mult datimi un raspuns daca ati fi de acord sa cautati Pomul veti. Sint sigura ca dumnezeu este de partea noastra. Daca nu vreti sa ma ajutati atunci eu tot voi cauta singura. NU uitati ca viata vejnica inseamna sa nu mai mori sa fii tot timpul tanar si fara boli.( acest mail l-am trimis la national geografic) mult noroc

  9. 10 Claudia 20 aprilie 2009 la 12:27 am

    eu am acum multe informati despre gradina Eden. pentru ca izvorul care izvoreste in mijlocul gradine si se imparte in patru brate. Dumnezeu mia arata in vis ca acele rauri numite Tigrus si Eufrat. se duc in sus si in jos adica acele 2 rauri care sunt descrise in Biblie se numesc acum Tigrus si Eufrat.Pomul vetii este par. Eu vreau sa ma duc in Irak. tot cer ajutor de la prezidenti, paus, televizoare, sa filmeze acel loc. Dar nu primesc nici un raspuns. am luat legatura cu oameni din Irak si au crezut ce am spus a mai ramas sa vad cum o sa ma poata ajuta acei oameni. Eu doresc ca omul sa manance din acel pom par din acest an. Eu cred ca dumnezeu ne va ajuta. am mai citit ca geologi au gasit in Irak cateva harti in pamant cam cum arata gradina Eden atunci. Eu sper ca geologi o sa gasesca acel pom par. multa intelepciune Hristos a inviat din mortii.

  10. 11 Claudia 23 aprilie 2009 la 12:15 pm

    alaltaieri vorbesc cu sora mea pe messenger yahoo si imi spune ca a avut si ea un vis in care un om batran si imbracat in alb a vorbit de pomul vetii si sa ma creada ca visurile mele vin din partea lui Dumnezeu si la ea sa vazut o mlastina si a vazut si pomul. sper ca si la voi sa va deschida Dumnezeu despre planul lui. multa intelepciune.

  11. 12 Claudia 7 mai 2009 la 2:51 pm

    sa va marturisesc ceva eu citeam biblia dar nu ap. din biblie cand deschideam biblia la ap. nu intelegeam numic si nici nu citeam intrun timp am citi multe carti si am avut un vis in care imi spune de blestemul care il scriu mai sus in privinta dragostei adevarate s-au prima dragostea. unori citesc in biblie si am citit la ap.2 ca noi am parasit prima dragoste. si eu miam dat seama ca de asta eu nu inteleg ap. si eu am lut legatura cu acel om pe care eu mi-am dat seama ca este prima mea dragoste eu avem 14 ani si acel baiat 17din prima zi cand eu l-am intalnit seara mam gandit mult la el inchideam ochi si parca chipul lui il vedeam cand il intalneam trecea parca un fulcer prin mine, un curent. Desigur ca nici eu nu mam casatorit cu acel om. dar dupa cativa ani de zile eu am luat legatura cu el si am avut curajul sa ii cer doar cateva minute din vata lui sa ma spovedesc lui. sa scriu acel simt pe care eu il avem fata de el. Si el a descris acel simt curent, fulger. Atunci am vazut ca Dumnezeu avea dreptate ca si barbatul si femeia simte la fel unul fata de altul. Dar faptul ca nici un om nu ajunge sa se casatoreasca cu acea prima iubire si in ap. 2 ne explica. Eu numai de aceia am luat legatura cu el ca ma gandeam ca numai aici este motivul de care eu nu intelegeam ap. De aceia nu intelegeti nici voi preoti, calugari si ceilalti. trebuie toti sa luati legatura cu prima dragostea a voastra si sa marturisiti apoi daca se poate chear o prietenie de buna intelegere. Cand Dumnezeu mi-a deschis biblia la ap. si mi-a spus de pomul vetii atunci eu mi-am dat seam ca a venit timpul ca si eu sa citesc ap. din biblie. multa intelepciune.

    sa sper ca o sa intelegeti mesajul si fara mesajul meu de mai sus in care explic ca suntem cu toti blestemati si nici un om nu se casatoreste cu prima iubire

  12. 13 Claudia 11 mai 2009 la 1:11 pm

    Aseara mam gandit la urmatoarel; armata romana ca simbol o pasare colorata galben cu o cruce in gura.( ce poate Dumnezeu sa imi arate ma tot gandeam si dintr o data fac aceasta asociatie putin umor) pasarea culoarea ca para si crucea va fereste de para focului. Uniforma voastra verde simbolizeaza frunzele parului. nu paru omului. care nu putrezeste. ce parul pomul vetii si tablitele voastre de pa umeri sunt galbene. adica verde si gaben aveti uniforma. olandezi spun har har = parul ei, acele 2 cuvinte la fel HAR de la Dumnezeu mai spunem noi. Toate cheltuielile care sa facut de acel mort olandez infractor pe 30 april de ziua regine plateste asigurarea cu simbolul mere si pere. univea.daca totusi a venit vorba de mere si pere rosu si galben. ma face sa ma gandesc la calugarii din China religia buda= mai nou se scrie wc sunt imbracati in rosu si galben, pe margine rosu si restul galben. adica simbolizeaza marul si parul din gradina Eden.Daca toti prezidenti o sa umble cu un trandafir galben pe costum cine stie poate scapam se criza si de razboi. poate ne vine mintea sa vedem ca numai daca mancam din para asa scapam de moarte, boli o sa fim mereu tineri, dar nu o sa ne putem imulti imultirea omului va avea sfarsit asa cum spune Isus in biblie nu se va mai casatori nimeni. Frati si suror o sa fim atuci cand o sa avem viata vejnica si o sa putem si zbura. multa intelepciune si har de la Dumnezeu.

  13. 14 haymherman 1 decembrie 2009 la 12:18 am

    Claudia,Claudia.Mai ai multe de invatat.

  14. 15 ady 7 februarie 2010 la 7:02 am

    Retarzii mistici sunt in stare sa mearga in Irak ca sa caute pomul vietii…
    Mare e gradina cu cre(s)tini idioti…
    Mai oameni buni, astea sunt niste legende, treziti-va! Pomul ala nu a existat si nu exista in realitate, asa cum nu exista nici o tarie a cerului, asa cum stelele nu pot fi facute dupa Terra, asa cum nu a existat adam si eva, asa cum nu a vorbit sarpele, asa cum nu putea sa existe potopul universal(pentru ca pur si simplu nu exista atata apa) iar exemplele pot continua.
    Suntem in secolul XXI, oamenii zboara in cosmos. Noi in loc sa colonizam sistemul solar, deliram mistic…

  15. 16 cineva 9 februarie 2010 la 10:03 am

    Dumnezeu este una, religia este alta, haideti sa nu le confundam.
    Cititi biblia hazlie a lui Leo Taxil si va veti convinge.
    Cum puteti crede in niste scrieri tampite si fara logica? Cititi VT si incercati sa intelegeti ce cititi si daca vi se pare normal comportamentul lui dumnezeu, atunci inseamna ca nu stiti ce inseamna Dumnezeu.
    Cum puteti crede niste scrieri nascocite din creiere bolnave?
    Chiar credeti ca Dumnezeu in toata gloria sa ar fi ingaduit ca Lot sa procreeze cu fiicele sale?
    Doamne, ma doare capul de atatea prostii. De ce as crede in nascocirile evreilor si sa nu cred in legendele poporului roman, ale dacilor.
    Nu vi se pare ciudat ca tocmai prin aceste nascociri, care din pacate sunt crezute de multi oameni, evreii s-au autointitulat “popor ales”. Popor ales, pe dracu. Nu a zis Hristos evreilor ca ei se inchina tatalui lor, diavolul.
    Dumnezeu nu are nicio legatura cu religia.

    “Tot mai sunt de parere ca o clopotnita cu paratraznet denota lipsa de incredere” – Doug McLoud

  16. 17 rebeca 1 martie 2010 la 10:12 am

    e ca un fel de jignire a adresa lui Dumnezeu ..cum poti sa scri asa ceva e total lipsit de respect fata de Dumnezeu
    [si tot nu am gasit ce cautam eu ]
    offf!

  17. 18 ady 1 martie 2010 la 12:55 pm

    Mai doamna rebeca, tu nu ai citit biblia. Nu ti se pare “total lipsit de respect fata de Dumnezeu” sa afirmi intr-o carte ca Dumnezeu a instigat la crime(genocid chiar), a omorat el insusi chiar si copii, a invatat pe israeliti sa fure(de la egipteni) si alte chestii d-astea? Mai respectuaso, tu il jignesti cumplit de fiecare data cand crezi bazaconiile astea.

  18. 19 Cristian 4 martie 2010 la 3:07 am

    Am stat mult pe ganduri daca sa intervin, cu o parere, sau nu. Oare il vom gasi pe Dumnezeu in toate aceste discutii, care nu au niciun folos duhovnicesc si care ne indeparteaza cat mai departe de El? “Exista Dumnezeu! Ba nu, nu exista! Sfanta Scriptura reproduce cuvantul Domnului, ba nu reproduce, e doar o carte plina de legende” … . Domnule, nu crezi, treaba ta, raspunzi individual pentru faptele tale, dar nu impiedica si pe altul sa faca ca tine. Crezi ca esti mai bun decat celalalt?
    Pentru Leo Taxil si “cineva”: Biblia hazlie … sa vedem cat de hazliu va fi si focul cel vesnic. Se va raspunde pentru toate sufletele ratacite din pricina acestei “Biblii hazlii” a dvs.
    Pentru Claudia: Nu ai avut cum sa Il visezi pe Dumnezeu. Daca L-ai vedea sau auzi pe Dumnezeu, inima ti-ar plesni si ai muri pe loc. Si, mai ales, nu trebuie sa dai crezare viselor. Si Satan poate aparea in vis, invaluit de lumina, cu chip de inger.
    Pentru Ady: Daca Sf. Scriptura este o fabulatie, plina de legende, asta inseamna ca si in prezent, fiind martori la atatea exemple de harisme ale bineplacutilor lui Dumnezeu care s-au ghidat dupa Cuvantul Lui, propovaduit de Sf. Prooroci si Sf. Apostoli in Sf. Scriptura, suntem martori la niste neadevaruri – ceea ce este total eronat. Dumnezeu exista, numai ca nu vrei sa-L accepti. Cred ca tu esti cel ce traieste in “misticism”.
    Multi se arata atei, tagaduind existenta lui Dumnezeu mai mult teoretic, prin cuvant, sau printr-o forma de materialism (un ateism ce sustine ca nu exista nimic afara de materie si combinatiile ei, negand existenta lui Dumnezeu si a sufletului omenesc). Ateismul vostru, pe care il prezentati aici, este o predispozitie sufleteasca, spunand ca Dumnezeu nu exista pentru ca nu poate fi priceput. Dar cate lucruri exista pe lume si nu le pricepem, si totusi exista. Stiti care este defectul vostru cel mai mare, al ateilor? Este ca vorbiti prea mult de Dumnezeu. Si cu asta am incheiat pledoaria mea. Bucurie si iertati!

    [Nimeni nu il cunoaste pe Dumnezeu in esenta Sa.]

  19. 20 ady 4 martie 2010 la 4:13 am

    Mai domnule Cristian, faci niste erori pur si simplu monstruase.
    In primul rand nu prea le ai cu exprimarea in limba romana: “a indeparta cat mai departe” e catamai pleonasmul. Nu se poate indeparta cat mai aproape. “Domnule, nu crezi, treaba ta, raspunzi individual pentru faptele tale, dar nu impiedica si pe altul sa faca ca tine.” Aici esti cam confuz. Deci ceea ce fac eu e rau de tot, bineinteles ca o sa raspund pentru asta(deja mi s-a facut parul maciuca), dar nu inteleg ce vrei sa spui: sa nu impiedic pe altul…sa ce?! Credeam ca ce fac eu e rau, deci concluzia ta(duhovniceasca desigur) ar fi sa-i impiedic pe altii sa faca, ca mine….M-ai zapacit de tot. Cred ca vorba ta e incifrata in acelasi fel cu cea din biblie. Sa trecem insa peste aceste erori de exprimare(desigur ca si-a bagat dreaq coaditza) si sa ne referim la greselile monumentale:
    Crezi tu, in mintea ta, ca ceva(orice) vine de la fiinta suprema(sa-i spunem dumnezeu, desi eu nu vad nici o legatura intre acesta si ceea ce ne spun religiile) ar putea avea vreo legatura cu frica, cu spaima, teroarea si alte sentimente negative pe care ar trebui(in acceptiunea ta) sa ni le starneasca amenintarile tale de doi lei(si ale altor ignoranti) cu “focul vesnic”???? Este permis sa ameninti asa? Mi se pare incalificabil. Ceea ce spui tu acolo este psihologie introductiva de 3 lei. Gandeste-te 5 minute la problema asta. Cand ai scris aceste vorbe te-ai gandit desigur la iubirea si la iertarea crestina. Stii, am citit cand eram mic o carte de legende despre viteazul Dapyx si fiica lui Gebilla. Era un text acolo cam asa: vine un sol al unui imparat sa ceara pamanturi getilor, ii ameninta cu moartea, cu violarea femeilor si cu alte fapte pioase(nu insa si cu focul vesnic) iar regele acestora raspunde solului persan: Spune-i imparatului tau ca amenintarile lui sunt pentru noi ca o bute goala care se rostogoleste pe un deal. E zgomot mult dar nu se teme nimeni… Cam asta reprezinta si vorbele tale pentru mine. Si-ti spun si de ce. Dumnezeu nu ne poate indemna sa fim prosti, sa nu ne punem intrebari pentru ca daca ne vroia ignoranti, ne facea asa. Iar textele astea cu focul vesnic sunt chiar jenante. Trebuie ca ti-am facut impresia unui biet retard oligofren daca-ti imaginezi ca o sa inghit aceasta galusca. Pur si simplu imi jignesti neuronul cel singuratic.
    Nu am pretins niciodata ca as fi mai bun decat altcineva, nu stiu de unde ai tras tu concluzia asta. Din ceea ce mesteci tu acolo eu inteleg ca tu te crezi mai bun decat mine pentru ca tu stii cumva ca pe mine ma asteapta raspunderea individuala, focul vesnic iar pe tine, desigur, te asteapta ceva bun, bun, bun, caci din noi doi, tu esti cel bun iar eu cel rau-rau-rau.
    Nu ti se pare cam jenanta situatia?! Tu scufita rosie, eu lupul cel rau…cam de 2,5 lei…dar esti invitatul meu sa crezi si treaba asta(dar nu mai spune nimanui). Cam bate inspre paranoia dupa parerea mea.
    Si inca ceva: Leo Taxil e mort de foarte multi ani(circa un secol) asa ca nu-ti mai poate citi pioasele amenintari cu focul…
    Acum cateva secole cei ca tine ii ardeau pe rug(caz fericit) pe cei ce indrazneau sa spuna 10% din ce am scris eu aici. Desigur, ei erau la fel de piosi si de iubitori ca domnia-ta. Acum v-au ramas numai amenintarile(vorbe goale in fapt). Focul ala despre care vorbesti exista doar in mintea ta si a celor ca tine, nu e nimic real. E doar o sperietoare menita sa tina oile in turma, este babaul oamenilor mari(cu ceva retard). Spun caz fericit deoarece in manualul inchizitiei sunt prezentate metode de tortura pur si simplu diabolice, incalificabile…Acestea au fost scornite de minti bolnave, netratabile nici de carte cei mai buni psihiatri de astazi. Demonii cu care oamenii bisericii ii amenintau pe necredinciosi, erau chiar ei in persoana. Ar trebui sa arunci o privire pe aceasta carte in cazul in care vrei sa vezi ceva legat de realitate.
    Poti sa crezi in continuare ca dumnezeu(asa a fost tradus) a instigat la omor, la furt, la jaf si chiar a omorat oameni in persoana. Dar nu obliga si pe altii sa creada idioteniile astea. Desigur, in cazul in care esti preot, te pot intelege oarecum pentru ca-ti aperi profesia, dar toate au o limita. Pur si simplu o limita dictata de bunul simt.
    Inca o idee: inteleg ca l-ai confiscat cumva pe dumnezeu, din moment ce iti imaginezi ca sunt ateu(de unde ai tras aceasta concluzie?!) Poate tu te inseli si dumnezeul de care vorbesti tu(si biblia) era(u) un zeu/niste zei barbar/barbari al/ai unor populatii tribale primitive, croit/croiti dupa chipul si asemanarea celor care i-au imaginat, adica cruzi, gelosi, partinitori,razbunatori, doritori de jertfe(inclusiv umane!), schimbatori, etc.
    Eu nu te amenint cu freun fel de foc, iti urez doar sa-ti vina mintea la cap! Sa traiesti!

  20. 21 Cristian 16 martie 2010 la 4:31 pm

    Iertare, Dl Ady, nu am vrut sa va acuz de nimic, imi cer scuze daca asa am lasat impresia. Faca-se Voia lui Dumnezeu! Iertare!

  21. 23 delia 31 iulie 2010 la 4:43 pm

    interesante puncte de vedere aveti voi ady si cristian…m am amuzat teribil…

  22. 24 ady 31 iulie 2010 la 4:48 pm

    D-le Cristian, pentru ce va cereti iertare? Dumneavoastra va imaginati ca atotputernicul creator al universului are nevoie intr-un fel sau altul de vreo aprobare de la cineva pentru a-si indeplini vointa? Inteleg ca va puneti parafa pe vointa lui. Nu trebuie sa va cereti iertare pentru ca acestea nu sunt ideile dvs. Sunt ideile altora transformate in canon, in dogma moarta.
    Ignoranta maxima va urez!

  23. 25 raluca 25 mai 2011 la 3:22 pm

    Doamne Iisuse Hristoase, apara-ne de diavolii ce smintesc mintea oamenilor si ii tarasc in pacatul mandriei, crezand ca pot interpreta dupa propria bibilica scrierile sfinte.

    Veti arde in Iad, in focul vesnic al suferintei sufletesti, de unde nu exista scapare, cale de intoarcere, nici timp – e un prezent continuu, chinuitor.

    Cu post si rugaciune, cele mai puternice arme impotriva Necuratului, Scaraotchi, Lucifer, Neslapatul, Agariciul.
    va puteti mantui.

    Cativa euro in cutia milei ajuta enorm. Ma voi ruga pentru voi in rugaciunile mele fervente de seara. Doamne ajuta, Sfantul Tata, Sfantul Fiu, Maria Fecioara Neinceputa, Amin+

  24. 26 ady 26 mai 2011 la 1:49 am

    dupa propria biblica?!? Poate stilul acesta se datoreaza postului prelungit sau intoxicatiei cu tamaie si fum de lumanari.
    Mai doamna, iadul se afla in capul tau si se plictiseste de moarte caci e singur-cuc. Ferice de tine ca te asteapta ceva bun bun. Foloseste cei cativa euro pentru a-ti cumpara lecitina. Poate atunci o sa incepi sa gandesti cu propriul tau cap si sa nu vei mai repeta mecanic niste clisee auzite la altii.

  25. 27 ady 26 mai 2011 la 1:52 am

    si ca nu vei mai repeta*

  26. 28 raluca 27 mai 2011 la 12:51 am

    @Ady, m-am rugat pentru tine. M-ai ai o sansa. Pune, rogu-te, cativa euro in cutia milei si Domnu’ te va ierta.

  27. 29 iliuta petru 15 noiembrie 2011 la 2:59 am

    pescarul
    Imi place asta cu euro la cutia milei. Cu siguranta D-zeu nu are nevoie de bani si ajutorul de care ai nevoie nu se poate cumpara . Tanti Raluca ce zici matale de RON sau $. Oare or fi buni sa-mi rascumpar pacatele? Cred ca cea mai buna treaba o fac LIrele sterline.
    Cap limpede si Doamne ajuta (fara bani) !!!

  28. 30 alexandra 20 mai 2012 la 11:21 pm

    claudia,esti prea de tot.nu cred in visele astea ale tale,insa si daca exista cred ca le iei mult prea in serios.spre exemplu si eu visez uneori ceea ce ma framanta peste zi,deci dupa cate am observat e doar imaginatia ta prea bogata si putin obsesiva.in orice caz,s-au punctat intr-adevar niste “momente” cheie aici care iti dau de gandit,dar aceasta poveste sau fenomen sau oricum vreti voi sa ii spuneti e prea mare pentru a schimba ceva acum.eu am crescut intr-o familie ortodoxa,imi iubesc si respect religia.nu prea merg la biserica pentru ca preotii de astazi au ajuns in astfel de hal incat sa tina campanii electorale in biserica,dar prefer sa spun o rugaciune singura,atunci cand simt nevoia sau cand imi aduc aminte.sunt o gramada de zei in toate culturile si religiile,dar culmea ca tocmai credinta in acest Dumnezeu si credinta in Fiul Sau,Iisus au ramas la fel de atatia ani,si sunt singurii in care cea mai mare majotitate a oamenilor cred.trebuie sa fie un motiv pentru care Dumnezeu este atat de “popular” si oamenii L-au pastrat atatea milenii in sufletele lor nu?daca nu exista un motiv bine intemeiat,era considerat un simplu zeu peste care timpul a trecut cum e zeus la greci sau ra la egipteni,etc…nu judec pe nimeni,fiecare e liber sa isi spuna propia parere si sa creada in ce vrea.fiecaruia ne va veni randul sa murim,si atunci vom afla daca exista ceva dupa moarte si ce anume.pana atunci eu continui sa cred intr-un Dumnezeu care a facut o gramada de minuni pe care nici unul dintre voi,oricat de carismatici ati fi,nu o sa le puteti explica vreodata.si inca ceva,special pt cei ce nu cred….presupuneti o clipa,doar o clipa ca exista Dumnezeu.din punct de vedere crestin,daca nu credeti in El,nu credeti ca exista comiteti un mare pacat,nu?dar daca credeti…ce aveti de pierdut?absolut nimic.mai bine risti sa ajungi in iad pt ca spuneti ca nu exista Dumnezeu,lucru pe care nu il puteti dovedi absolut deloc,decat sa credeti si sa nu aveti absolut nimic de pierdut?

  29. 31 Additional info 26 aprilie 2013 la 8:40 am

    whoah this weblog is fantastic i like reading your posts.
    Keep up the good work! You realize, lots of individuals are looking round for
    this information, you could aid them greatly.


Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s





Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: